Film- joi 28 iulie, ora 20:00 - Olandezul zburator

Film- vineri 30 iulie, ora 20:00 - Ajutor venit din cer

Film- sambata 31 iulie, ora 20:00 - Diamante furate

Film- duminica 1 august, ora 20:00 - Ironia Sortii

Noua frecventa de receptionare Euforia TV in orasele: Turda, Tulcea si Iasi a fost modificata pentru abonatii UPC astfel:

TURDA - 663,25 MHz
TULCEA - 535,25 MHz
IASI - 543,25 MHz

SESIZARI PROBLEME DE RECEPTIE A POSTULUI EUFORIA TV

Fericirea nu se afla in fericire, ci in drumul catre ea.

» Trimite unui prieten

Ce vor ei?

miercuri, ora 20:00 Primul beauty & style make-over show care ne va arata cum se poate transforma o fata din <pitzi> de club in fata cuminte de biblioteca. Gazda emisiunii va fi Selena (ex Candy). Cei doi experti care vor... citeste mai mult

De ce plang femeile atat de mult?

Iti aduci aminte un moment cand pur si simplu nu te-ai putut abtine sa nu izbucnesti in plans? Sau poti spune ca au fost mult prea multe ca sa le mai tii minte!
Imi amintesc momentul in care ma aflam intr-un haos financiar, la momentul in care casnicia mea era pe sfarsite. Nu mai aveam niciun ban pe niciunul dintre carduri si aveam doar cativa banuti in portofel. In fata ghiseului de la banca am inceput sa plang asemenea unui copil.
Este straniu ca imi amintesc si astazi, dupa atatia ani, ca si cum s-ar fi intamplat cu cateva minute inainte.
Alt moment a fost cu cativa ani inaintea acestei intamplari cand fiica mea se imbolnavise (din nou) si lucrurile nu erau deloc roz. Eram acasa cu ea si nu avea deloc o stare buna. Deodata, obosita de a face pe grozava si puternica m-am asezat pe podea, m-am chircit asemenea unui caine si am inceput sa plang.
Acele lacrimi pe care le-am varsat s-au dovedit a fi utile- au fost un mod de a-mi exprima sentimentele. Inca mai simt uimirea de pe fata ei in momentul in care a realizat ca atunci ea trebuia sa aiba grija de mine.
Este greu de crezut pierderea de timp (si lacrimi ale unui cercetator plictisit?), dar cineva a facut un sondaj de opinie care a scos la iveala faptul ca o femeie isi petrece circa 16 luni din viata ei plangand. Doar 16 luni?
De ce, obisnuiesc sa plang uitandu-ma la Bamby impreuna cu copiii mei, atunci cand imi iau la revedere de la prietenii care se muta intr-un alt oras, cand ma uit la un film de dragoste etc.
Conform acestui studiu, dupa varsta de 19 ani o femeie plange 2 ore si 14 minute pe saptamana. Cand esti bebelus plangi ca sa ti se dea de mancare si sa ti se acorde atentie sau deoarece nu te simti bine. Dupa ce ai crescut, lacrimile vin din alte motive – ca ti-ai julit genunchii sau ca ai fost ignorata de baiatul pe care il placi.
Apoi, pe masura ce cresti te intaresti, stresul si complexitatea vietii sunt indeajuns pentru a da drumul cascadei din ochii tai.
Fie ca este vorba de sfarsitul unei lungi povesti de dragoste, conflicte familiare teribile, rani adanci care-ti afecteaza sufletul sau copiii, doliul, toate sunt dureroase. Oamenii se confeseaza adesea: <Plang in momentul in care scriu acest lucru si ma simt atat de mizerabil ca nu imi pot opri lacrimile. Uneori plang doar pentru ca este singurul raspuns care mi se pare potrivit>.
Oamenii ma intreaba deseori daca si barbatii plang (bineinteles ca si ei fac acest lucru), insa majoritatea persoanelor care plang sunt femeile.
Cu totii ne amintim ca baieteilor li se spune sa fie curajosi si sa nu planga ca doar sunt barbati in timp ce o fetita care plange este lasata sa faca acest lucru si chiar este luata in brate pe deasupra.
Femeilor li se permite sa isi arate sentimentele si dintotdeauna le este permis acest lucru, in timp ce barbatilor le este interzis si sunt sfatuiti sa se abtina.
Un barbat pe care il cunosc foarte bine a gasit ca ii este imposibil sa planga atunci cand mama sa a murit, chiar daca ii lipsea teribil de mult. Cateva luni mai tarziu, fiind intrebat despre acest fatp si-a permis in sfarsit sa planga, iar apoi s-a simtit mult mai bine.
Lacrimile sunt o parte din procesul de vindecare.
Dar lacrimile de bucurie? Nimeni nu este deranjat in momentul in care un campion olimpic plange de epuizare si mandrie atunci cand stie ca a castigat medalia de aur. Este asemeni imbratisarilor si sarutarilor dintre fotbalisti – afisarea permisa a emotiei.
Dar, desigur, alte culturi au gasit normale lacrimile barbatilor. De exemplu ma aflam in Italia in momentul in care langa o maternitate am vazut un barbat care plangea si lacrimile i se inodau in barba. M-am oprit putin si m-am gandit ca poate ar fi bine sa ii spun ceva sa-l incurajez cand am vazut sosind alti doi barbati. Lacrimile lui s-au transformat in bucurie pe masura ce ii imbratisa si era imbratisat de ceilalti. Si chiar daca nu vorbesc italiana, am realizat faptul ca el plangea in acel moment de bucurie ca i se nascuse primul copil. Era oare un barbat las? Bineinteles ca nu.
Femeile plang atunci cand sunt epuizate si frustrate si stresul zilelor moderne poate aduce mai multe lacrimi decat niciodata.
Stii acea senzatie, cand lacrimile se aduna si realizezi ca o vanzatoare este nepoliticoasa sau cand sunand la un spital te tin pe apel in asteptare cateva minute bune.
Dar nicio mama nu poate fi salvata in momentul in care copilul ei plange pentru a si se face pe plac si a obtine ceea ce doreste in acel moment. Copiii invata acest lucru de foarte devreme: urla si astfel stiu ca te vor misca. De aceea mama fiind, in momentul in care i se face vreun vaccin, obisnuiesc sa astept la usa cabinetului medical.
Dar de indata ce copilul face doi ani, el sau ea este perfect constient ca un plans de furie va face mama sa spuna: bine puiule…, iar atunci, ca prin minune, lacrimile se opresc.
Mai mult, orice femeie care isi merita propria sare (imi cer scuze!) stie faptul ca din cand in cand cateva smiorcaieli (sau chiar un potop de lacrimi) va face minuni si-l va determina pe cel de langa tine sa faca ceea ce ea doreste.
Majoritatea barbatilor va face orice sa te potoleasca, orice pentru a avea o viata linistita. Si chiar daca ei sunt imuni lacrimilor tale, poti fi foarte sigura ca si ei stiu faptul ca in acel moment relatia este in pericol.
Dar sa nu ne fie teama sa plangem. Cei care nu pot plange sunt de fapt aceia care trebuie sa fie ingrijorati – cei brutalizati de parinti sau de viata si nu mai au emotii pe care sa le arate celor din jur.
Vedeti voi, multe din cele 16 luni pline de lacrimile pe care noi femeile le varsam in timpul unei vieti sunt planse pentru altii si acelea sunt lacrimi de care ar trebui sa fim mandre.
Cand are loc un dezastru international cum a fost de exemplu tsunami-ul din 2004, oamenii vor privi la tv si ochii lor se vor umezi de lacrimi de mila si teroare. Acelea sunt lacrimi de compasiune gandindu-te ca ai putea oricand sa fii in locul lor. Sunt lacrimile ce ne definesc ca fiinte umane.
Opreste robinetul draga sau voi incepe si eu:
Barbatii adevarati nu plang: William Leith spunea ca barbatii nu au talentul de a plange.
Ca barbat nu exist daca plang – nu am talentul necesar pentru acest lucru. Noi barbatii avem talent pentru ceva complet diferit – sa nu plangem.
Pentr noi, plansul este ultimul lucru pe care ai vrea sa il facem sau mai important, sa fim vazuti facandu-l. Dar cand exista o problema, ce ar trebui sa facem? Plecam, gasim un locsor linistit si rezolvam problema. Ce facem insa daca nu putem rezolva? Ne prefacem ca putem rezolva problema.
Si cum facem asta? Neplangand. Tinandu-ne emotiile ascunse.
Plansul este chiar ultima optiune pentru un barbat – ultima solutie. Il facem involuntar si atat de rar ca nici macar nu il intelegem. Pentru noi este un teritoriu strain.
De aceea, cand o femeie plange, este al naibii de eficient. I se intampla oricarui barbat de-a lungul vietii sale – trebuie sa faca fata lacrimilor surorilor lui, colegelor de clasa, iubitelor, sotiei, chiar si propriei mame. Si de fiecare data lacrimile il scot din zona de confort, a logicii si agresinii specific masculine.
Sa zicem ca esti barbat. Sora ta are o problema. Asculti pentru un timp. Expresia ta se schimba. Poate dai o data sau de doua ori din cap. Apoi ii spui: hai femeie, mergi mai departe. Eventual, dupa un minut o bati pe umar spunandu-i ca de fapt nu are nicio problema, ca o poti ajuta foarte simplu aducandu-i un argument logic. Ii spui sau ii dai de inteles sa taca ca sa poti deschide o sticla de bere sau vin. Atunci se intampla – apar lacrimile. Privesti socat cum sora, sotia, iubita sau mama duce conversatia pe un teritoriu complet nou. Esti acum in lumea emotiilor pure. Ea se agita si tremura, suspina si de-abia respira, lacrimile se rostogolesc din ochii ei.
Esti coplesit de un amestec de emotii si compasiune, mila, furie, rusine, disperare. Ce s-a intamplat? Te-a facut sa intelegi ceva pentru care erai prea incapatanat sa vezi – ca viata contine o lume de emotii prea nuantate pentru cuvinte, prea complexe pentru a fi rezolvate cu solutii atat de simple. Ea plange; tu o imbratisezi.
Si cand ceva ciudat se intampla – plansul se inrautateste. Este nevoie de el – nu se va opri pana cand nu va vrea sa se opreasca. Pana cand nu ai ascultat tot ceea avea de spus.
De ce barbatii nu pot intelege limbajul plansului? Din epoca de piatra a fost foarte important sa nu isi arate slabiciunile. Daca iti aratai slabiciunea, ceilalti barbati simteau si erai terminat.
Femeile, pe de alta parte, trebuie sa-si poarte intotdeauna emotiile in maneci. Au nevoie sa le arate celor mici ceea ce simt. Insa pentru un barbat nu este tocmai asa. Ce se intampla cand o femeie pe care nu o cunosti destul de bine sa zicem o colega de birou, incepe sa planga? Trebuie sa iei o decizie- sa iti creezi o relatie cu ea, sa o faci sa se simta mai bine sau sa te retragi. Pune farul pe tine fara a folosi cuvintele.
Ar fi bine daca si barbatii ar plange putin? Mi-ar place sa spun da. Dar ca barbat nu vreau sa ajung in acel punct. Ultima data cand am simtit lacrimi pe obraz a fost la finalul ultimului test la matematica in clasele primare. Nu vreau sa plang. Cum spuneam sunt barbat. Nu am talent la asa ceva.
Trebuie sa fie o cale sa scapam de stres.
Michael Hanlon spune ca femeile si barbatii cu un nivel ridicat de testosteron au tendinta de a plange mai putin.
Este un lucru destul de curios. Noi, oamenii, parem a fi singurele animale care raspund emotiilor cu bucurie sau tristete, ceea ce adesea duce la un surplus de apa sarata in ochi.
Plansul ca si roseata din obraji care uneori merg mana in mana servesc in mod evident unui scop biologic. Dar este ceva aproape ce facem fiecare dintre noi, in mod special atunci cand suntem tineri si in mod special daca suntem femei.
Intrebarea este: de ce anume plangem atat de mult? Intr-adevar de ce plangem pana la urma? Un articol publicat in 1993 intr-o revista de psihologie definea plansul ca pe un fenomen secretomotor complex caracterizat de deplasarea lacrimilor din aparatul lacrimal fara a fi vorba de vreo iritatie pe structura oculara. Cu alte cuvinte, pentru unii este un motiv inca neexplicabil cum glandele noastre lacrimale intra intr-un soi anormalitate.
Sunt cunoscute cateva chestiuni in legatura cu plansul. Barbatii probabil plang mai putin decat femeile sa zicem in medie o data pe luna pe cand o femeie face acest lucru de cinci ori mai mult. Femeile plang emotional ceea ce are legatura si cu perioada menstruatiei, a sarcinii si a perioadei de dupa nastere, iar de cele mai multe ori ele nu au nicio idee de ce varsa lacrimi.
Barbatii (si femeile) cu un nivel ridicat de testosteron au tendinta de a plange mai putin, asa ca este adevarata vorba cu <barbatii adevarati nu plang>. Lacrimile produse datorita plansului emotional (si opuse celor produse ca un raspuns inconstient la o durere psihica sau o iritatie a globului ocular) contin niveluri ridicate din anumiti hormoni cum ar fi prolactina care este specifica mamelor care alapteaza.
Oamenii sunt singurele animale care plang, insa gorilele, cimpanzeii si urangutanii par sa arate emotii asemanatoare ca si oamenii, insa nu par sa planga atunci cand sunt suparati sau in primejdie.
Darwin scria ca ingrijitorii de la gradina zoologica din Londra i-au relatat faptul ca dintre toate animalele tinute in captivitate numai animalul ar plange asa cum fac oamenii.
In final, putem cataloga plansul dupa motive, particularitati culturale etc si putem spune ca este o forma de comunicare, de manipulare ca oricare alta.